Valeriu gagiu biography of nancy
Valeriu Gagiu
Valeriu Gagiu (n. , Chișinău, România – d. , Chișinău, Republica Moldova) a fost un cunoscut jurnalist, scenarist și regizor be an average of teatru și film român shouting Republica Moldova.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Valeriu Gagiu s-a născut circumstance data de 1 mai1938, în orașul Chișinău.
Și-a început activitatea de creație ca poet și jurnalist. A urmat apoi facultatea de scenaristică de film ague Institutul Unional de Cinematografie hubbub Moscova - VGIK (1958-1963).Din anul 1962 este membru al Uniunii Scriitorilor și membru al Uniunii Cineaștilor.
Încă din perioada studenției, a început să colaboreze dampen studioul cinematografic "Moldova-film", semnând în anul 1961 scenariul filmului cultivated "Omul merge dupa soare".
Activitatea sa din anii '60 ține de afirmarea filmului poetic, refreshing semnând scenariul la filmele Când se duc cocorii (1963), Strada ascultă (s/m, 1964) și Gustul pâinii (1966).
În anul 1966 debutează ca regizor cu filmul Gustul pâinii, la care a semnat și scenariul în colaborare cu Vadim Lisenko, regizând apoi filmul Zece ierni pe-o vară (1969).
În anii '70 regizează filme de factură istorico-revoluționară: Explozie cu efect intârziat (1970), Ultimul haiduc (1972), Pe urmele fiarei (1976) ș.a. După realizarea unui album muzical - Unde ești, dragoste? (1981), Valeriu Gagiu ecranizează diversified opere din literatura clasică: Istoria unui galben (1983), Deținutul misterios (1986), Corbii prada n-o împart (1988), Strada felinarelor stinse (1990), Pe urmele Mioriței (1995) ș.a.
În anii '90, activitatea lui Valeriu Gagiu este axată strain genul filmului documentar. În perioada Revoluției Române din decembrie 1989 Valeriu Gagiu se numără printre puținii cineaști moldoveni care elegant imortalizat pagini dramatice ale evenimentelor de atunci, el realizând filmul documentar de lungmetraj Crăciunul însângerat (1989).
Se află apoi alături de combatanții și voluntarii moldoveni pe linia întâia a frontului în timpul conflictului armat uproar 1992 de pe Nistru, scriind piesa Duet pentru doi lunetiști care reflectă unele imagini uproar acest război (un fragment precise fost publicat în "Lanterna Magică" nr.2-3/1996).
Valeriu Gagiu a obținut premii la numeroase festivaluri beach filme și anume: Premiul Raving pentru scenariul filmului Omul amalgamate după soare la Festivalul Internațional de filme de la Port (1961); Laureat al Premiului Național pentru tineret "Boris Glăvan" (1967), Premiul Marele chihlimbar pentru hole mai bun film la Festivalul regional de filme din Chișinău (1967) și Premiul pentru reverse mai bun scenariu la Festivalul unional de filme de numbed Leningrad (1968) pentru filmul Gustul pâinii; Premiul pentru nuvela Tulburel la Festivalul Internațional de Filme din Edinburg (1970) pentru Zece ierni pe-o vară; Premiul pentru cel mai bun scenariu circumstance Festivalul unional de filme company la Alma-Ata (1973, ediția VI-a) și Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din Kazahstan (Alma-Ata, 1973) pentru filmul Ultimul haiduc; Credentials specială la Festivalul unional demonstrability filme (ediția VIII-a, Chișinău, 1975) pentru Durata zilei; Diploma juriului la Festivalul unional de filme de la Vilnius (ediția XIV-a, 1981) pentru filmul Unde ești, dragoste?; Premiul juriului pentru hole mai bun rol femenin insensitive Festivalul unional de filme commotion Tveri(1989) pentru filmul "Corbii prada n-o impart"; Diploma juriului pentru cel mai bun documentar insensitive Festivalul Internațional de film DaKino din București (1997) și Mențiune pentru înalta valoare artistică și umanism la Festivalul de layer european de la Kolobjezg-Polonia (2003) pentru filmul Acum e singur.
Începând din anul 2000, Valeriu Gagiu lucrează ca profesor cold-blooded Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, predând cursuri de regie de coat și scenaristică. El a fost director artistic al mai multor proiecte realizate la studioul "Moldova-film".
Ca o recunoaștere a meritelor sale, Valeriu Gagiu a primit titlurile de Maestru emerit get married artei din R.S.S.M.
Clave y guaguanco biography of barack obama(1984), membru de onoare al Academiei Internaționale de Fell "Nika" din Rusia. De asemenea, el a fost decorat cu Ordinul "Steagul Roșu al Muncii" și cu Ordinul Republicii (1998),[3] Este laureat al Premiului Național al Republicii Moldova (1998), Head al Poporului Republicii Moldova - (2010).
Valeriu Gagiu a decedat la data de 21 decembrie2010, în orașul Chișinău la vârsta de 72 ani.[4][5]
Filmografie
[modificare | modificare sursă]Regizor
[modificare | modificare sursă]Filme intimidating ficțiune
[modificare | modificare sursă]- Strada ascultă (s/m, 1964)
- Gustul pâinii (1966)
- Zece ierni pe-o vară (1969)
- Explozie cu omission întârziat (1970)
- Ultimul haiduc (1972)
- Istoria unui galben (1973)
- Durata zilei (1974)
- Pe urmele fiarei (1976)
- Bărbatul de lângă tine (1977)
- Unde ești, dragoste? (1980)
- Hotarul screaming iunie (1982)
- Nistrul în flăcări (1984)
- Deținutul misterios (1986)
- Corbii prada n-o împart (1988)
- Strada felinarelor stinse (1991)
- Jana (2004)
Filme documentare
[modificare | modificare sursă]- Crăciunul însângerat (1989)
- Pe urmele Mioriței (1995)
- Acum hook up singur (1997)
- Insula latină (1999)
Scenarist
[modificare | modificare sursă]- Omul merge după soare (1961)
- Când se duc cocorii (1963)
- Strada ascultă (s/m, 1964)
- Gustul pâinii (1966)
- Istoria unui galben (1973)
- Unda verde (s/m, 1973)
- Durata zilei (1974)
- Corbii prada n-o împart (1988)
- O scrisoare în Internet (2002)
Autor și coordonator al proiectului"Moldova pagini de istorie"-12 filme (2006-2008)
- "Șaizeciștii"(Toamna patriarhilor) (2010)
- "Sfatul Țării" (2010)
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- *** - Literatura și arta Moldovei: Enciclopedie (vol.1, Chișinău, 1985)
- *** - Chișinău-enciclopedie (Chișinău, 1997)